Filmele romanesti

October 10th, 2007 → 7:47 pm @ kalkin

7


Citeam postul unei amice, Cutish, despre filmul lui Mungiu şi în timp ce îmi scriam comentariul am început să mă enervez şi să mă depărtez de subiect. Cum nu e frumos să o iau pe cărări când sunt în vizită am revenit acasă să îmi pot spăla rufele (nu pot să zic în familie pentru că locuiesc singur) singur:). Referitor la filmul lui Mungiu nu l-am văzut şi nici nu cred că am să o fac. Sunt încântat că a luat premiul, că prin asta demonstrăm că nu suntem numai verze în ţara asta, dar nu am să îl văd.
Nu că nu mă interesează subiectul. Ci pentru că am o problemă cu filmele româneşti postdecembriste.

De ce? Sunt de acord, suprind foarte bine sentimentele (ca toate filmele europene), că sunt regizate bine, actorii sunt chiar actori etc.
Dar nu sunt de acord cu ce înfăţişează. Văd oameni la limita sărăciei, orice fată drăguţă se prostituează sau e naivă până la prostie, oricine mănâncă bătaie, intră în situaţii penibile şi jenante. Nu suntem buricul lumii, nu avem bani cu nemiluita, dar nici chiar aşa. Este clar, ai mai mult succes cu dramele (vezi câţi actori au luat Oscar pentru interpretarea rolurilor unor persoane cu handicap: Dustin Hoffman, Daniel Day-Lewis, Jamie Foxx etc) şi atunci când vizezi un premiu bagi ceva cu lacrimi. Şi mass media bagă aiureli în loc de sport, şi sucurile sunt toate naturale, şi reducerile la maşini sunt din buzunarul vânzătorului. Ok, asta e piaţa, dar mass media mai declanşează un caz de corupţie, sucuri mai sunt la care nu poţi face E (200+350+ .. ), iar maşinile alea mai sunt în leasing. În schimb în filmele româneşti toate corăbiile se îneacă din port.

Bun, asta arătăm afară, dar minţim. Nu înseamnă că viaţa în România e o tragedie. Nu trăim fiecare o dramă. Avem din ce în ce mai multe zile bune. Din ce în ce mai mulţi dintre noi au un trai decent cu adevărat. Iar noi facem numai filme negative. Daca îmi tot repeţi că sunt urât, prost, sărac până la urmă ajung să o cred şi eu. Şi nu e adevărat. Suntem oameni normali şi noi, românii. Nu-s vreun patriot, dar cred că nu ne promovăm corect pe noi ca persoane.

Nu te poţi educa, promova, realiza, dacă tot ce faci este să vezi răul din lucruri, să mergi încruntat pe stradă şi cele mai tari glume să ţi se pară cele în care se face mişto de cineva. Care dintre voi vă regăsiţi în filmele acelea? Câţi? Da, dom’le, vreau filme ca cele americane cu oameni care reuşesc, care traiesc ok, care pot fi Spiderman. De ce noi nu putem fi Dan Buzdugan, badigardul lui Mihai Viteazu, din revistele Cutezătorii? Sau de ce nu putem face un film în care Prunariu se întâlneşte în spaţiu cu un extraterestru şi ţine secret până azi? De ce steagul dacilor nu ar simboliza că erau de fapt vârcolaci şi de-aia i-am snopit 200 de ani pe romani? De ce Sfinxul nu este capul lui Decebal? De ce nu facem un film despre Vlad Ţepeş aşa cum a fost? Şi unul în care Vlad e Dracula şi să le lansăm pe ambele în acelaşi an? De ce Dracula nu putea să se ducă la Londra printr-un portal Babele – Stonehenge şi trebuie să meargă cu o corabie?

Când peste tot vezi negru, normal că nu mai crezi în tine şi în visele tale. Noi ducem lipsă de modele de viaţă, de oameni care să inspire. Iar cei care există nu îi promovăm, ci apar undeva în ziare prezentaţi ca nişte ciudăţenii.

De ce am făcut primul vagonet pe şine, de ce am avut primul oraş din lume iluminat stradal cu gaz, de ce am avut un Henri Coandă, de ce Tesla s-a născut în România, de ce am inventat primul stilou, de ce am avut un Traian Vuia dacă nu pentru brand?

Noi suntem ca Hagi Tudose. Umblăm cu ţoale care curg de pe noi, dar acasă, în pivniţă ne numărăm averile. Şi râdem cu gura până la urechi că americanii nu ştiu unde e România. Păi de unde să ştie ei şi atâţia alţii dacă noi ne hlizim din pivniţă?