Fumez.

Stau pe masa din sufragerie și fumez. Pentru că pot. Mă holbez aiurea și mai trag o țigară. Două.

Fumez de toate, nu fac nazuri. Când nu mai pot, arunc tot din mine, mă spăl și o iau de la început. Să nu credeți că fac singur asta. Nu mișc un deget. Alții fac pentru mine. Eu sunt buricul sufrageriei. Eu fumez doar țigările care mor în mine.

De obicei fumez Dunhill. Ăla albastru deschis. Nu știu dacă îmi place. Simt fumul de Dunhill albastru atât de des încât e ca aerul, fără gust, fără miros. Mai rar fumez și Vogue Slim. În ultima vreme deloc, ca să fiu sincer. Nu știu de ce, dar Vogue Slim nu mai prind.

Câteodată este multă lume în jurul meu, mai vedem un meci, vorbim discuții, bârfim, și bineînțeles, fumăm. Eu fumez de la ei ce apuc: Marlboro sau tot Dunhill de x feluri. Vorbim politică și rezonez cu ei. Nu sunt în nici un partid, și vorba ceea, nici nu scrie ceva de genul ăsta pe mine. Eu nici măcar nu sunt din țara asta, așa că mă doare-n colț. Urlă și fac gălagie. Nu de puține ori am primit un șut de m-am dus învârtindu-mă. Ca acum. M-am rostogolit de mi-au zburat țigările. Fără legătură cu politica, mai mult cu meciurile. Aș ști când pierdem și dacă nu m-aș uita la meci, doar după numărul de țigări pe care le trag.

Clar că au inceput zbieretele din cauza mizeriei de pe jos, dar nu era vina mea. Ca de obicei, covorul e cel mai bun prieten al meu, deși cred că mă urăște la fazele astea. Eu cad pe moale, dar el iese jegos din toată schema asta și e luat la frecat.

Un alt amic fumeză pipă. Îmi place fumul de pipă, dar ajunge la mine doar când se scutură pipa și atunci miroase cam nasol. Dar oricum, fumul de pipă nu se trage în piept, așa că mi-e ok. Nu că aș avea plămâni. Scrumierele nu au plămâni.

E dimineață și am stat peste noapte full de chiștoace. Duhnesc rău.

P.S.
Sagy, cu asta m-am achitat. :)