Londra

Am revenit în Londra după vizita de anul trecut. Am vrut tot anul să scriu despre asta însă de fiecare dată am amânat…

Am mers cu Wizzair la Luton şi de acolo cu un autocar spre Londra (60 minute până la intrare în oraş, 90 de minte până la Victoria, capătul liniei). Dacă sunteţi cazat mai sus de Victoria coborâţi mai devreme, dacă nu, mergeţi până la capăt. Traversează două treimi din oraş şi nu veţi regreta. Biletul de avion m-a costat 360 roni luat cu 2 luni înainte (în ultima săptămână era 1400 roni). Autocarul Luton-Londra 18 lire, 9 dus, 9 întors. Din păcate am cumpărat şi pentru întors, iar la întoarcere am luat taxiul (60 lire) şi a făcut 45 min. Am locuit la Ibis unde a fost excelent. 179 lire camera dublă 4 nopţi, plus 6 lire dacă doreai micul dejun, continental breakfast. Plătiţi pe loc, în dimineaţa în care doreai să mănânci la hotel. Aveţi grijă la diferite oferte ale hotelurilor necunoscute din Londra pentru că de obicei sunt foarte vechi şi jalnice. Au o poză pe net a recepţiei şi o poză a singurei camere în firea ei din hotel. Căutaţi şi alte poze pe net din hotelul respectiv înainte de a face rezervarea. Ibis este insă standard şi am fost sigur de ceea ce primesc. Nu este nevoie să vă luaţi uscător de păr sau adaptor de priză (puteţi primi de la recepţie în schimbul unei garanţii ce vă va fi înapoiată la returnarea obictelor. Referitor la prize, în baie există priză normală cu două găuri). Plătiţi puţin mai mult, dar staţi într-un loc decent. Transportul în toate zonele costă 5.9 lire pe zi, abonament. Dacă folosiţi doar zonele 1-3 ale oraşului, fără periferie, este mai ieftin. Găsiţi în oricare staţie de metrou harta zonelor şi decideţi uşor. Dacă staţi minim o săptămână folosiţi Oystercard, este mai profitabil. Oricare dintre variantele de mai sus sunt valabile pentru orice fel de transport în comun, între orele 9.00 şi 24.00. Trăgând linie: 80 lire avion, 20 lire drum aeroport, 6 lire/zi transport, cazarea depinde de fiecare, la fel şi masa (între 2-4 lire fast food şi în jur de 20 lire restaurant – masă completă. Există meniuri complete în restaurante mai ales între orele 12.00 şi 18.00, la preţ foarte bun, gen ofertele restaurantelor de pe langă firme de la noi).

De la bun început am să spun că Londra îmi place mie, ceea ce nu înseamnă că vă va plăcea şi vouă. Este un oraş în care predomină maron/roşcatul ţiglelor, verdele orbitor al gazonului si ocru/cenuşiul zidurilor vechi şi mai puţin vechi. Oricum rar te prinzi care clădire este nouă şi care veche, deoarece stilul arhitectonic este păstrat, cu excepţia clădirilor din sticlă, desigur.

Dacă însă vă displac telenovelele, vorbitul tare, nesimţirea, gunoiul, caracterul latin tragic, poalele puse în cap, oamenii neîngrijiţi, frecatul în înghesuiala din transportul în comun, blocajele de trafic, betoanele încinse, parcurile cu pământ şi chiştoace în loc de iarbă, oamenii morocănoşi sau excesiv de volubili atunci, ei bine, e posibil să vă placă şi vouă.

Vremea, comparată cu a noastră, este mai blândă iarna şi mai rece vara, Anglia fiind o insulă (apa funcţionează ca un imens rezervor al temperaturilor din anotimpurile trecute). Deşi plouă des, ploaia nu te udă ca la noi şi nu îţi intră prin haine până la piele. Rar ai nevoie cu adevărat de umbrelă. La începutul lui decembrie am prins şi o zi mai friguroasă, în rest o cămaşă, pulovăr si o haină de toamnă sunt de ajuns. Încă ceva: nu aveţi nevoie de bocanci. Nu există noroi, bălţi, praf de niciun fel. După ce am mers prin ploaie o zi întreagă am ajuns la hotel şi în timp ce mă descălţam mi se părea că ceva nu este în regulă. Mi-au trebuit 2 minute până să îmi dau seama: încălţămintea era perfect curată de parcă fusesem în duş, nu pe stradă. Peste tot este foarte curat, cu mici excepţii reprezentând un graffitti sau un chiştoc de ţigară. Că tot suntem aici, este interzis să fumaţi în staţii (chiar şi în cele upperground), în baruri, restaurante etc. Se poate fuma doar pe stradă. Totuşi asta nu constituie nici o problemă privind pub-urile care sunt pline după ora 19. Treaba cu fumatul interzis contribuie la socializare :) . Fiind nevoit să ieşi afară pentru a fuma, cunoşti oameni care stau în alte zone ale pubului :D. Tot de reţinut este şi faptul că la ora 00.00 se închid, cu mici excepţii. Maxim este ora 3 parcă. Trebuie să ţineţi cont că se plăteşte o taxă pentru a putea ţine barul deschis după ora 00.00, iar aceasta se reflectă în preţuri şi în unele mici restricţii. De exemplu McDonalds de pe Oxford este deschis până la ora 3, dar nu ai voie să foloseşti toaleta după ora 1.

Parcurile sunt poezie pur şi simplu. Pline de păsări de toate felurile, veveriţe şi alte arătări, iar gazonul atât de des şi de îngrijit că dacă arunci un ac nu atinge pământul.

Contrar părerii generale, englezii nu sunt reci deloc, ci foarte sociabili. Intră în vorbă uşor şi sunt amuzanţi şi curioşi. Dacă te văd cu o hartă în mână la care te uiţi pierit nu ezită să vină din proprie iniţiativă să te întrebe dacă te poate ajuta, ba îţi recomandă şi locuri în care te poţi duce, pe care nu le vezi pe harta respectivă sau moduri în care poţi obţine diferite reduceri. Tot contrar prejudecăţilor nu au nimic cu românii şi sunt foarte deschişi.

Dintre muzee, vă recomand Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Ştiinţă, British Museum, National Gallery, Modern Tate (acesta s-ar putea să nu vă placă, lăsaţi-l ultimul.

Totuşi aici găsiţi “Pestele” lui Brâncuşi şi se ajunge relativ repede de la London Eye). Ideea după care muzeele respective funcţionează este că oricine poate vizita, chiar dacă nu îşi permite.

Arta şi cunoaşterea nu sunt rezervate nimănui. Pentru toate intrarea este gratuită şi cu ajutorul unor broşuri, tot gratuite, poţi să colinzi ore întregi prin ele. Dacă totuşi vă lasă inima, puteţi dona aproximativ 3 lire într-o cutie special amenajată. Expoziţiile temporare sunt contra cost, dar puteţi trăi şi fără ele :). Arta modernă este făcută de cele mai multe ori pe genunchi şi se chinuie să şocheze, considerând că asta trebuie făcut pentru a fi remarcat. Rar ceva cu adevărat remarcabil.

London Eye pe mine nu m-a impresionat, dar e posibil să vă placă. Totuşi, nu vă faceti mari vise în privinţa asta. La Madam Tussaud n-am fost, copiile mi-au făcut rău întotdeauna:). În două moduri pot privi treaba respectivă: ori cineva se joaca cu ceară şi o face destul de bine după părerea lui, ca să îmi ceară mie bani daca mă uit, ori sunt nişte oameni morţi şi împăiaţi. În ambele cazuri mă lasă rece treaba.

Schimbarea gărzii la palatul Buckingham intră tot la  “neapărat de văzut” ca şi respectivele muzee. Are loc o dată la două zile şi începe la ora 11. Sunt două feluri de companii, una cu cai mai mulţi şi alta cu cai mai puţini. Una e de geniu, celalată am uitat :D. Este bine să fiţi acolo cu 10-20 minute mai devreme pentru a putea să vă alegeţi un loc. Este interzis să vă urcaţi unul în spatele altuia sau să vă căţăraţi pe garduri. Fanfara cântă absolut perfect şi e o plăcere să o asculţi.

Totul este foarte solemn şi ceremonios, pentru ca la sfârşit să încheie o melodie amuzantă: anul trecut a fost melodia din Star Wars, iar acum doi ani Billie Jean.

Mâncarea este bună şi uşoară. Hotdogul de pe stradă (un soi de cârnat cu ceapă călită) e foarte bun. Mâncarea chinezească sau tailandeză este înghiţibilă, dar eu am mâncat doar o dată.  Prefer să mănânc specificul locului în care sunt, altfel stau acasă şi îmi comand de la WuXing. Fish & chips este chiar ceea ce pare, nimic deosebit. Una peste alta, nu au mâncăruri grase şi imposibil de digerat în mai puţin de 72 de ore, cum sunt cele de la noi. Nu săriţi în primul restaurant din care iese cineva şi vă invită înauntru. Gândiţi-vă ceea ce doriţi să mâncaţi şi faceţi chiar asta, trecând peste invitaţii surâzătoare. Vă recomand restaurante care arată bine şi decent. Nu uitaţi că a mînca nu este alimentarea maşinii la staţia de benzină, ci un lucru mult mai complicat şi care poate fi plăcut. Asta este valabil şi în viaţa de zi cu zi, dar despre asta o să vă povestesc altaădată:). Nu am ce restaurant să vă recomand pentru că sunt foarte multe cele care întrunesc condiţiile. Trebuie doar să începeţi a căuta înainte să vi se facă prea rău foame, altfel veţi intra în primul fast food iesit în cale. A nu se înţelege că sunt rare locurile bune din mâncat, dimpotrivă. Doar că eu sunt mai pretenţios şi de obicei când îmi cumpăr ceva trebuie să văd înainte toate ofertele pentru a-mi alege ce îmi place mai mult (lucru valabil la orice fel de shopping). :D

Berea este de toate felurile pentru toate gusturile. Roşie, blondă, brună, indiană. Eu am băut Guiness, că asta beau şi aici, sau Leffe brună. Foarte bune ambele. Bune si Foster şi Cobra (indiană asta), la fel si Kronenburg.  Berea roşie în schimb nu a plăcut nimănui din grup. Preţurile berilor între 2 şi 3,7 lire.

Shopping-ul, eh, aici avem o problemă şi trebuie să fiţi bine pregătiţi. Când mergeţi la cumpărături trebuie să aveţi cât mai puţine ţoale pe voi, un troler mediu şi pantofi sport. Pentru că Oxford, Regent şi Bond sunt Paradisul Cumpărăturilor. De la preţuri modice (3 lire un pulovăr care aici ar costa minim echivalentul a 20 de lire) până la genţi de 5000 de lire, totul, absolut totul, se găseşte şi, mai ales, e de vânzare. Colorate, tembele, elegante, cu ştrasuri, lucioase, mate, cisterne de accesorii, fulare şi eşarfe, orice doreşti este acolo. Pentru ieftin (intre 2-20-50 lire) există Primark, un magazin ce se întinde pe două etaje (ieşi din Underground la Bond şi faci stânga 300m). Pentru preţuri medii (20-200-600 lire ) RiverI sland, Debenham, John Nash, Burton etc, între Bond Underground si Oxford Circus. Pentru mai mult de atât mergeţi pe Bond Street, unde găsiţi magazine clasice mai multe decât pe Oxford (Furla, Boss etc) sau Selfridges, Harvey Nichols, Harrods (atenţie, nu puteţi intra cu blugi rupţi, rucsaci de spate etc. Fiţi decenţi, sau, şi mai bine, eleganţi. Teribilismul nu prea are căutare în zonă :)).

Pentru deplasare folosiţi cu încredere transportul în comun. Metroul şi autobuzele te duc oriunde şi nu există blocaje de trafic. Incredibil sau nu, într-o capitală ce depăşeşte 7 milioane de locuitori, traficul este impecabil ca într-un orăşel de provincie din România. Mici probleme am avut la metrou în jurul orei 18.00 când lumea iese de la serviciu. Totuşi chiar şi atunci nimeni nu te împinge să urci mai repede în metrou, ci pur şi simplu se retrage aşteptând următorul tren. Asta s-a întâmplat printr-o excepţie, o întreagă linie, Jubilee, fiind inchisă săptămâna respectivă pentru racordarea ei la un nou circuit de metrou. Nu blocaţi uşile, culoarele, iar în autobuzele cu etaj nu rămâneţi pe scara interioară sau rezemaţi de mâna curentă de la etaj, încercaţi să luaţi loc de fiecare dată când este posibil. Nimeni nu se ridică de pe scaun înainte de a opri complet mijlocul de transport, de aceea este bine să păstraţi calea liberă. Pe scările rulante mergeţi pe dreapta, pe cele normale sau pe culoare pe stânga. De altfel, locurile sunt înţesate de indicatoare şi semne care să te ajute să ajungi unde doreşti şi să o faci fără a îi deranja pe ceilalţi.

Camerele video sunt peste tot, evitaţi să vă faceţi de râs în orice mod. Într-o zi obişnuită eşti văzut de aproximativ 300 de camere.

Toate cele de mai sus sunt basic, pur şi simplu. Nu alocaţi pentru ele mai mult de 20% din timpul vacanţei. Mai puneţi pentru shopping încă 20%. Restul plimbaţi-vă prin Londra. Mergeţi în Covent Garden. La slujbă în Catedrala Sf. Paul. Ascultaţi un concert de orgă (pe care l-am ratat din păcate) la Westminster Abbey. Vizitaţi Turnul Londrei. Vizitaţi şi Catedrala Westminster (în timpul concertului nu puteţi să vă plimbaţi. Curtea interioară mi se pare ruptă din alt timp). Învârtiţi-vă prin Soho şi luaţi puburile la rând seara (asta nu înseamnă să beţi până cădeţi pentru că veţi ajunge în delirium tremens şi atunci nu o să ţineţi minte nimic :)). Priviţi clădirile cu atenţie şi oamenii.

Ajungând şi la asta, tot contrar părerilor preconcepute, englezoaicele sunt frumoase.  Sunt extrem de feminine, fără a fi afectate sau neajutorate, fie că au pantaloni, fuste sau rochii. Sunt foarte îngrijite, cu părul mereu curat şi aranjat, pensate perfect. Folosesc accesorii de câte ori este nevoie şi mai ales, au curaj. Au curaj să pună ţoale altfel pe ele, să folosească culori, să iasă din uniforme. Nu se tem de modă şi nici nu dau doi bani pe ea, chestie cu care sunt perfect de acord. Moda ne învaţă să ne îmbrăcam la fel şi ne limitează imaginaţia. Rar am văzut doar două culori pe o persoană. N-au nici o problemă să foloseasca cyan, magenta, turcoaz, alături de culori de pământ. Ca avertisment pentru partea feminină a celor ce veţi vizita Londra iarna: o să vă treziţi îmbrăcate până în gât si cu glugi în cap, înfofolite în fulare, pe când englezoaicele nu vor purta ciorapi de nici un fel. Şi în pantofii decupaţi nu o să vedeţi degete vinete de frig. Plus decolteuri şi braţe goale. O să vă fie greu să concuraţi, însă o să vă adaptaţi rapid… :).

Una peste alta Londra este extraordinară, iar eu nu folosesc acest cuvînt des:).